Deprecated: iconv_set_encoding(): Use of iconv.internal_encoding is deprecated in /home/biaflor/public_html/libraries/joomla/string/string.php on line 28

Deprecated: iconv_set_encoding(): Use of iconv.input_encoding is deprecated in /home/biaflor/public_html/libraries/joomla/string/string.php on line 29

Deprecated: iconv_set_encoding(): Use of iconv.output_encoding is deprecated in /home/biaflor/public_html/libraries/joomla/string/string.php on line 30
Obiceiuri de nunta

Comenzi telefonice 0765.385.323

Comenzi telefonice
0765.385.323

Obiceiuri de nunta

Perceptia generala a protagonistilor sau a participantilor la nunta este aceea ca nunta se defineste ca un act ceremonial ce consista dintro succesiune de etape desfasurate dupa ritm milenar, adica reglementat de traditie si repetat din mosi stramosi. De aici emotiile, stresul de a « nu uita ceva » sau de a « sari vreo etapa ».

Pe de alta parte si fara a neglija componenta rituala, sacra a nuntii, nunta poate fi considerata un party, desfasurat intro atmosfera relaxanta in masura sa asigure bunadispozitia participantilor si de a puncta festiv momentul uniunii mirilor.

Asadar intre aceste 2 perspective - sa le numim traditionala si respectiv, moderna - se desfasoara spectacolul nuntii si al obiceiurilor acesteia.

Obiceiul, desi poate data de secole sau milenii, nu trebuie perceput ca pe ceva învechit sau anacronic. De exemplu, unele obiceiuri ne sunt atat de familiare incat se confunda cu o stare de lucruri perfect integrata in contemporaneitate. Asadar :

» Portul rochiei albe de catre mireasa si al hainelor noi de catre mire
» Portul valului de catre mireasa
» Intonarea marsului nuptial
» Schimbul inelelor de logodna sau al verighetelor de catre miri
» Aruncarea de grau in calea mirilor
» Toastul mirilor

PETITUL
=========
-Petitul este vizita efectuata de catre mire (eventual impreuna cu prietenii sai cei mai apropiati) la parintii miresei, pentru a le cere consimtamantul in vederea casatoriei.

In zilele noastre, de cele mai multe ori petitul este o formalitate si, de regula, parintii sunt instiintati dupa ce mirii au luat deja hotararea sa se casatoreasca.

Indiferent ca vizita la parinti are loc inainte sau dupa ce mirii au decis casatoria, petitul se incheie cu ciocnirea unui pahar de sampanie, eventual chiar cu o mica petrecere.


PLOCONUL
========
Conform traditiei, mirii se duc la nasi neanuntati, ciocanesc la usa si spun "nasule, am venit cu ploconul....uite-l! Ne cununi ori ba?"

Ploconul reprezinta primul cadou pregatit de viitorii miri celor pe care acestia si-i doresc ca nasi.

Daca nasii accepta ploconul, inseamna ca acestia accepta sa ii cunune.

Conform traditiei si obiceiurilor, obligatiile materiale ale nasilor sunt suportarea cheltuielilor cu voalul, a diademei, a lumanarilor si a slujbei religioase. Obligatiile spirituale, insa, sunt mult mai mari.

La crestini, nasii sunt parintii spirituali, un fel de indrumatori ai mirilor. Acestia au datoria de a-i calauzi pe tinerii miri pe drumul lor impreuna in viata.

Tinerii miri trebuie sa-i respecte intru totul pe nasi, exact asa cum isi respecta proprii parinti. La cununia religioasa, nasii tin aprinse lumanarile, gest prin care, simbolic, acestia lumineaza calea tinerilor miri.


FEDELESU
========
Este o petrecere la casa miresei (de regula), in seara de dinaintea nuntii, la care participa tinerii prieteni ai celor doi miri si alti invitati. Petrecerea nu presupune prea multa mancare, ci mai degraba bautura si dans

In ziua nuntii, domnisoara de onoare vine acasa la mireasa, iar cavalerul de onoare se duce acasa la mire. In timp ce este impodobita, mireasa trebuie sa planga. Daca acest lucru nu se intampla, o femeie in varsta ii aduce o ceapa zdrobita pentru a-i produce lacrimi.

Mirele vine acasa la mireasa sa o ia, dar in momentul in care ajunge aici, usile sunt inchise, iar familia miresei refuza sa deschida. Dupa ce se tocmesc, usa se deschide iar mirele poate sa-si ia mireasa.


BARBIERITUL
===========
Acest obicei reprezinta transformarea flacaului in barbat. Unul dintre cavalerii de onoare incepe sa il barbiereasca pe mire (se preface, dand cu spuma de ras, pe care apoi o curata cu latura neascutita a unui cutit). In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste.

In tot timpul barbieritului, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui. Acesta trebuie sa ii pazesca cu strasnicie. Obiceiul se pare ca avea o semnificatie ritualica initiatica, ultima dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul deveniri sale ca barbat. Acest obicei se desfasoara in paralel cu gatitul miresei.

Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia, impreuna cu cavalerii de onoare si urmati de lautari pornesc cu alaiul spre casa nasilor. Aici, mirele (care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa) ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul la gat.

Nasul mare ii cinsteste pe cei din alai cu piscoturi si sampanie, apoi impreuna cu nasa iau lumanarile de nunta si voalul miresei si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei.


IMBRACATUL MIRESEI
==================
Nasa, impreuna cu mama miresei si prietene apropiate ajuta mireasa sa se imbrace, pentru ca la sfarsit, nasa singura sa-i lege voalul si coronita. Acest ritual simbolizeaza pregatirea fetei pentru nunta. Voalul miresei este este cel care protejeaza privirea miresei de imaginea altor mirese din jurul sau. Tot voalul aduce si o nota de mister si eleganta atitudinii miresei. Cum gatitul era destul de laborios, fetele cantau cantece cu tema despartirii. In semn de apreciere, mireasa le prinde cocardele nasului, nasei si mirelui (exact in aceasta ordine). Apoi domnisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre socrii mari si mici, catre rude si catre ceilalti nuntasi.

In ziua casatoriei, mireasa poate sa respecte traditia care cere ca ea sa poarte, pentru a avea o casatorie reusita, patru elemente, la alegere, care sa aiba urmatoarele caracteristici precise: ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat, ceva albastru.

Semnificatia acestora, in cadrul nuntii, este urmatoarea:

Elementul „vechi” – semnifica legatura familiala a miresei cu viata ei de dinainte de casatorie. De aceea, cel mai adesea „ceva vechi” este o bijuterie de familie pe care mireasa o va purta in ziua nuntii sale.
Elementul „nou” – caracterizeaza reusita si succesul de viata in viitor. De aceea, el este in general rochia de mireasa.
Elementul „imprumutat” – reprezinta norocul si fericirea viitorilor miri. De aceea, de cele mai multe ori este un accesoriu deja purtat de o alta mireasa in ziua casatoriei sale si care are o viata fericita si o casatorie reusita.
Elementul „albastru” – reprezinta fidelitatea si puritatea intr-un cuplu. De aceea, este adesea un element discret, o batista de pilda, aleasa tot de mireasa.

Nuntasii prezenti in alai incing apoi hora miresei, in timp ce nasa are datoria sa rupa turta miresei si sa o imparta celor prezenti.


HORA MIRESEI
============
Aceasta hora se mai numeste si “nuneasca” si are menirea de a celebra bucuria tuturor la vederea cuplului de miri alaturati pentru prima oara.

Toti nuntasii, alaturi de miri, nasi si socri, incing o hora mare in fata casei miresei.Nuneasca se danseaza acasa la mireasa, prilej cu care soacra mica imparte diferite cadouri nasilor, socrilor si, uneori, rudelor apropiate.


RUPEREA TURTEI
==============
Nasa comanda si plateste o turta impodobita cu diverse ornamente, impletituri si alte forme. In mod simbolic, turta este rupta deasupra capului miresei si este data spre consum invitatilor.

Traditia spune ca toti ce vor gusta din turta miresei vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator.


CUNUNIA
=======
Tot alaiul, urmat de lautari, porneste spre biserica. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc. Daca drumul pana la biserica se face cu masinile, mare atentie trebuie avuta ca lumanarile sa nu stea in aceeasi masina.Pana dupa realizarea cununiei, mireasa sta cu nasul si cu lumanarea sa, iar mirele cu nasa si cu cea de-a doua lumanare. La plecarea din biserica, insa, mirii vor fi impreuna si la fel vor fi si lumanarile acestora.

In timpul cununiei religioase, preotii slujesc intai “logodna” celor doi miri, intrucat de cele mai multe ori mirii nu fac slujba de logodire inaintea celei de cununie. In timpul acestei slujbe, preotii ii “logodesc” pe cei doi miri si aseaza verighetele pe degetele inelare ale mainii drepte. De abia dupa logodna are loc slujba de cununare a celor doi miri, in timpul careia preotii inverseaza verighetele intre miri si apoi le aseaza pe degetele inelare de la mana stanga, unde vor ramane pentru tot restul vietii. Utilizarea verighetelor ca simbol al iubirii isi are originea in Egiptul Antic. Egiptenii credeau ca prin inelarul mainii stangi trece o vena care duce direct la inima. Astfel, prin schimbul de verighete intre soti, se considera ca se realizeaza o legatura directa intre inimile lor. Verighetele sunt realizate din aur (un metal pur) pentru a simboliza atat durabilitatea casniciei, cat si puritatea sa. In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi -cateodata si pe purtatorii lumanarilor- la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc. Se spune ca primul dintre miri care va reusi sa-si calce partenerul pe picior in timpul dansului in biserica, acela va conduce in casnicie si va avea intotdeauna ultimul cuvant de spus. La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi, se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Graul si orezul se arunca in calea tinerilor insuratei ca simbol al belsugului si fertilitatii acestora.

Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!

Apoi, tot alaiul se indreapta spre restaurantul unde va avea loc petrecerea. La oras, petrecerea tine insa aproape toata noaptea si are anumite obiceiuri de respectat. In locul unde va avea loc petrecerea, intrarea se face exact in ordinea iesirii din biserica, adica: domnisoara si cavalerul de onoare care poarta lumanarile intra primii, cu lumanarile aprinse. Urmeaza mirii, apoi nasii, socrii mari, socrii mici. Dupa ce s-a imortalizat momentul intrarii acestora in local, tot in aceasta ordine, se aseaza cu totii la intrare pentru a-i primi cu sampanie sau alte cocktailuri pe nuntasi. Odata intrati in local, dupa servirea antreurilor pe muzica de “café-concert”, mirii fac deschiderea serii cu valsul miresei. Dansul cu care mirii deschid seara poate fi un vals sau orice alta melodie pe care acestia o doresc sau o considera sugestiva. Aceasta traditie provine de pe vremea balurilor de la palatele regale, unde primii care deschideau seara si dansul erau gazdele. Dupa acest prim dans, numai al lor, mireasa danseaza cu socrul, iar mirele cu mama tinerei lui sotii. Astfel, startul dansului este dat. Dansul lor este urmat de cel al nasilor, al socrilor si apoi de catre ceilalti nuntasi.


FURATUL MIRESEI
===============
Poporul roman este un popor vesel si uneori pus pe sotii. Astfel se explica pastrarea acestui obicei a le carei origini sunt neclare. Se presupune ca mirele nu trebuie sa aibe ochi decat pentru mireasa lui, dar unii glumeti profita de neatentia mirelui, rapesc mireasa si o duc intr-un loc stiut numai de ei.

Apoi aduc pantoful acesteia sau alta dovada pentru a demonstra mirelui ca intr-adevar mireasa este la ei. Mirele este dator sa o caute sau sa o rascumpere. Pentru a o aduce inapoi rapitorii cer o rascumparare. Aceasta poate fi platita in sticle de bautura, mici atentii sau chiar prin indeplinirea unor sarcini haioase.In unele zone, rapitorii au datoria de a nu lasa mireasa pe jos, ea trebuie purtata numai in brate.

In alte zone, se considera ca daca mireasa a fost furata pana la ora 24.00 datoria o va plati nasul, iar daca a fost furata dupa 24.00 mirele va fi cel care va plati. De multe ori, spre hazul invitatilor mirele este pus sa indeplineasca anumite sarcini.

Dupa ce au servit pestele, sarmalelele si fripturile nuntasii continua dansul si petrecerea pana spre dimineata, cand este taiat si servit tortul de nunta si cand mirii sunt din nou felicitati de catre toti nuntasii.


TORTUL DE NUNTA
================
Acesta este un simbol foarte important al nuntii, fiind primul lucru pe care mirii il impart atat intre ei, cat si cu restul nuntasilor. Taierea tortului este primul lucru pe care mirii il fac impreuna, dupa cununie. Mirele impreuna cu mireasa taie prima felie de tort, mana peste mana, cu acelasi cutit, hranindu-se unul pe celalalt, fapt ce semnifica implicarea in cuplu. Daca are o compozitie speciala ce ii permite pastrarea la congelator, etajul superior al tortului este pastrat astfel incat mirii sa guste din acesta la aniversarea unui an de la casatorie.

Imediat dupa servirea tortului, nasa se ocupa de scosul voalului miresei. Scoaterea voalului si inlocuirea acestuia cu o esarfa alba simbolizeaza tranformarea tinerei fete in femeie maritata. Miresei i se canta melodia "I-ati mireasa ziua buna"- prin care isi ia adio de la viata de fata. Mireasa va prinde voalul scos din parul ei in parul altei fete nemaritate. Apoi femeile toate se prind in hora, alaturi de mireasa, pentru a o celebra.


ARUNCAREA BUCHETUKUI
====================
Mireasa cheama toate femeile necasatorite pe ringul de dans pentru a le da sansa sa prinda buchetul pe care il arunca. Conform traditiei, cea care prinde buchetul se va casatori in urmatorul an.
 

ARUNCAREA JARTIEREI
===================
Mirele are o misiune dificila. Trebuie sa scoata cu dintii jartiera de pe piciorul miresei, dupa care o arunca spre burlacii care stau aliniati in spatele lui.

Ca si in cazul buchetului, cel care prinde jartiera va fi urmatorul care se va casatori. In unele zone, barbatul care a prins jartiera o pune pe piciorul fetei care a prins buchetul si deschid urmatorul dans.


DANSUL DE INCHEIERE
===================
”Perinita” deschide drumul spre luna de miere. Toti invitatii se prind intr-o hora si in mijlocul lor ramane unul singur care, cu o batista sau o esarfa, alege o persoana de sex opus din hora si, punandu-i batista dupa cap, pe ceafa, il aduce in centrul cercului de invitati, asterne batista pe jos, ingenuncheaza amandoi, se saruta pe obraz iar cel ales ramane in centru spre continuarea perinitei.


PLECAREA MIRILOR
================
Spre dimineata, tanarul cuplu pleaca de la petrecere intr-o masina de care au fost agatate "doze" goale de tabla, baloane, bannere pe care sunt inscriptionate "sloganuri" de genul: "Tineri casatoriti", clopotei sau orice alte obiecte "galagioase".

Cu toate ca este un obicei foarte rar la noi, de la petrecere ei ar trebui sa plece in luna de miere, restul invitatilor ramanand sa petreaca in continuare.


TRECEREA PRAGULUI
=================
Mirele trebuie sa treaca pragul cu mireasa in brate, atunci cand intra pentru prima data in casa lor ca sot si sotie.

Se pare ca exista doua explicatii privind aceasta traditie: prima ar fi aceea de a proteja mireasa de spiritele rele ce asteapta ascunse sub prag, iar a doua dateaza din perioada romana - pe atunci se credea ca daca mireasa trece singura pentru prima data peste prag in noua casa va aduce ghinion in viata de cuplu. Asa ca trecerea miresei peste prag va preveni aceasta intamplare.


CIORBA DE POTROACE
==================
Dupa o noapte intreaga de baut si dantuit, nuntasii au nevoie de o ciorbita fierbinte pentru a se drege.

Astfel, se aduna la miri acasa (sau la unii dintre socrii), unde continua petrecerea de a doua zi, denumita si “ciorba de potroace”.

La aceasta petrecere sunt invitati numai rudele sau prietenii extrem de apropiati, fiind de regula un prilej de a schimba impresii despre nunta si a ii felicita inca o data pe miri.


LUNA DE MIERE
=============
Desi in zilele noastre notiunea de “luna de miere” are o conotatie pozitiva, aceasta traditie are la baza un obicei nu tocmai fericit pentru tanara mireasa.

Pe vremuri, cand mirii obisnuiau sa isi rapeasca cu forta iubitele, aveau nevoie de un timp in care sa le tina departe de casa in speranta ca si ele se vor indragosti de ei. Astfel a inceput sa se formeze notiunea de “luna” petrecuta de cei doi singuri si izolati de restul lumii.

Mierea se pare ca esti inclusa in aceasta expresie, intrucat bautura cu care mirele isi ametea iubita pentru a nu mai incerca sa fuga era pe baza de miere. Si de aici notiunea de “luna de miere”.


Marturii de nunta
====================
Marturiile  provin din traditia italiana si se mai numesc si bomboniere, intrucat contin cinci bomboane albe. Marturiile sunt un mic simbol, oferit fie persoanelor apropiate, fie invitatilor, in semn de multumire pentru felicitarile, florile sau darurile trimise, ori pentru participarea la petrecerea voastra. Conform traditiei, bombonierele sunt daruite de mireasa si de mire, de parintii copilului care va fi botezat sau de persoana care sarbatoreste un anume eveniment. Obiceiul spune ca marturiile trebuie sa contina cinci bomboane albe - migdale glazurate, simbol al sanatatii, bogatiei, fericirii, fertilitatii si vietii lungi.

Marturiile sunt oferite ca o amintire a evenimentului si ca un semn de multumire si pot contine un biletel cu numele sarbatoritilor si data ceremoniei. Pornind de la cele cinci bomboane albe, crearea marturiilor (pe care romanii le daruiesc  in special cu prilejul nuntii) a devenit o adevarata arta. Flori din diverse materiale delicate, cu texturi din diferite culori, decoratiuni din dantela si saculeti de o eleganta impresionabila, acestea sunt cateva dintre accesoriile care aproape ca nu lipsesc nici unei bomboniere. In plus, marturiile pot fi personalizate in functie de cat de apropiata este relatia dintre sarbatorit si invitat.

Tot traditia spune ca bombonierele se daruiesc la sfarsitul ceremoniei religioase de nunta sau de botez, ori la finalul sarbatoririi evenimentului. Totodata insa,  cei care nu au participat la ceremonie le pot primi acasa sau la serviciu.
» Primul dans al mirilor in calitate de sot si sotie
» Taierea tortului
» Aruncarea buchetului de catre mireasa sau aruncarea jartierei miresei de catre mire

... sunt doar cateva dintre obiceiurile ce dau nuntii caracterul sincretic, de spectacol si experienta personala in acelasi timp.

Cu o bogata experienta in organizarea nuntii perfecte, Floraria BIAFLOR va poate dezvalui etapele de urmat spre altar, spre noua ipostaza a vietii dvs. !